BASEBALL: Yankees înlocuiește o legendă. Povestea celor mai buni jucători.

Yankess sunt în tranziție din nou – aceea de înlocuire a unui jucător-legendă. Vocea înregistrată a lui Bob Sheppard nu va mai intona “Num-bah 2, Der-ek Jee-tah, Num-bah 2” sezonul acesta. Didi Gregorius, obținut într-o tranzacție off-season, este noul shortstop. Însă din pricina faptului că Yankees au avut foarte mulți jucători respectabili, de valoare odată cu câștigarea 27 World Series, au trecut prin această tranziție destul de des. De-a lungul anilor, Yankees au nevoie să “înlocuiască” pe Babe Ruth, Lou Gehrig, Bill Dickey, Joe DiMaggio, Mickey Mantle, Yogi Berra, Phil Rizzuto, Roger Maris, Whitey Ford, Thurman Munson, Reggie Jackson, Don Mattingly, Mariano Rivera și acum Jeter.

Nume mari la Yankess de-a lungul timpului – George Selkirk

Unele nume noi au performat mai bine decât altele. Unele au apărut din sistemul-fermă al Yankees; unele au fost achiziționate în tranzacții sau ca agenți liberi; unele au backup-uri, ca George Selkirk, înlocuind jucătorul de câmp, Ruth, în 1935, după ce a eliberat de către proprietarul Jacob Ruppert pentru a putea adera la Braves Boston. “Selkirk a fost sub presiune mare în primul an, dar el a reușit să treacă prin acel moment într-un mod incredibil”, a declarat Joe McCarthy, managerul lui Yankees. “Nici un jucător nu a avut vreodată o misiune atât de grea.”

În acel prim rând an, Selkirk a reușit .312 cu 94 alergări. În cele nouă sezoane, el a aruncat peste .300 de cinci ori și a fost un All-Star în 1936 și jucătorul de câmp dreapta în cinci finale câștigate de World Series. În primul său Series at-bat, în 1936, el a reușit un home-run pe Polo Grounds, scăpând de Carl Hubbell, asul lui New York Giants de atunci.

După ce a servit în armată în timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, Selkirk a intrat în lumea baseball-ului pe viață. El s-a întors la Yankess ca scout și manager de ligă. El a devenit mai apoi manager general al Washington Senators, angajându-l pe Gil Hodges ca manager în 1963, lăsându-l să plece în 1967 pentru a deveni managerul lui Mets.

Povestea lui Lou Gehrig

Atunci când Lou Gehrig, slăbit de ceea ce se numește scleroză amiotrofică laterală, a rămas pe bancă în Detroit pe 2 mai 1939, după 2130 meciuri consecutive, 493 home runs și un .340 ca medie, Ellsworth Dahlgren, cunoscut ca Babe, a devenit noul first baseman.

The Yankees l-au achiziționat de la Red Sox în 1937. După înlocuirea lui Gehrig, el a reușit .235 cu 15 baze și 89 R.B.I, într-un moment în care Yankees a câștigat al 4-lea World Series consecutiv. După ce a reușit .264 cu 12 baze în 1940, el a fost tranzacționat la Boston Braves în 1941, la doar câteva luni după moartea lui Gehrig la vârsta de 37 de ani.

Bill Dickey și Lawrence Peter Berra

Bill Dickey, înalt și impunător, a fost probabil cel mai bun prinzător în baseball, dat fiind faptul că Yankees a câștigat World Series din 1932 până în 1943. Revenind din Armată în 1946, el a fost numit manager când McCarthy a demisionat brusc. Târziu în acel sezon, atunci când președintele clubului Larry MacPhail l-a angajat ca manager pe Bucky Harris în 1947, Dickey a demisionat. Mai puțin de o săptămână mai târziu, Yankees a găsit un prinzător tânăr care reușea .315 la Newark: Lawrence Peter Berra.

Aaron Robinson a rămas prinzătorul primar al Yankees în 1947 în timp ce Berra reușea .280 cu 54 R.B.I. și 11 home-uri. În anul următor, Gus Niarhos a fost prinzător primar, dar Berra a contribuit cu 98 R.B.I. cu o medie de .305 și 14 home-uri. Dar când Dickey s-a întors ca antrenor, Berra a fost nevoit să spună, “Dickey împărtășește toată experiența sa cu mine.”

Berra și-a croit un drum excepțional prin lumea baseball-ului, câștigând 3 premii American League Most Valuable Player Awards și un număr record de 10 World Series. Atunci când Berra a devenit un outfielder full-time, Elston Howard, primul jucător Afro-American al Yankess, a răsărit ca și catcher, devenind unul dintre cei mai valoroși jucători în 1963.

Nu mult timp după ce Joe DiMaggio a reușit un home run pentru a ajuta Yankees să câștige World Series 1951, el s-a retras, spunând: “Eu nu mai sunt Joe DiMaggio” – cu siguranță nu același Joe DiMaggio care a lovit în 56 de jocuri consecutive în 1941, care a condus Yankees în 10 fanioane American League și nouă campionate de serie în 13 sezoane, care în centru prindea mingile cu atât de mare ușurință.

Povestea lui Mickey Mantle

Dintre toate tranzițiile Yankees, aceasta a fost cea mai rapidă și cea mai bună. Mickey Mantle a fost pur și simplu mutat în centrul terenului în 1952, după ce a fost un începtor pe stângă și după ce s-a accidentat la genunchi la World Series 1951 împotriva Giants. La 20 de ani, Mantale a lovit .311 cu 23 de home-uri în 1952. Jocul său a făcut ca Yankees să câștige 12 World Series, stabilind un nou record.

Mutat în prima bază în 1967, Mantale s-a retras după sezonul din 1968, spunând: “Eu nu mai pot lovi.”

În tranziția din 1969, Joe Pepito, un outfielder atunci când Mantle era în prima bază, a revenit la prima bază, iar tânărul Bobby Murcer i-a luat locul în centru. Murcer a devenit de 4 ori Yankees All-Star. Inclusiv în două sezoane cu San Francisco Giants și trei cu Chicago Cubs, cele mai bune cifre ale carierei sale au fost .277, 1.043 R.B.I. și 252 home-uri.

Phil Rizzuto

Phil Rizzuto a fost shortstop pentru Yankees în 7 finale câștigate de World Series și cel mai valoros jucător al Ligii Americane în 1950, dar celor de la Yankees l-au scos din echipă fără nicio ceremonie, în ziua lor cea mai importantă, Old-Timers’ Day, în 1956. În acel an, Gil McDougald, care a jucat a treia bază și a doua bază, s-a mutat ca shortstop, a lovit .311 și a rămas acolo până când a sosit Tony Kubek.

Roger Maris a reușit 61 home runs în 1961, depășindu-l pe Babe Ruth 60 în 1927. În 1960 și 1961, el a fost cel mai valoros jucător A.L., dar în 1966 el a reușit 13 home-uri, 43 R.B.I. și o medie de .233. După ce a fost tranzaționat la Cardinals pentru al treilea baseman, Charley Smith, jucătorul de câmp dreapta în 1967, care a impresionat, a fost începătorul Bill Robinson, atunci când Yankees a terminat pe locul nouă într-o competiție de 10 echipe în American League.

De-a lungul celor trei sezoane Yankees, Robinson luptat s-a luptat pentru .196, .240 și .171. Mai târziu a reușit un .300 cu Pittsburgh Pirates.

Whitey Ford

De-a lungul celor 16 sezoane, Whitey Ford a avut un record de 236 de victorii, o carieră E.R.A 2.75, dar și un procent de victorii de 0.690 și 10 World Series câștigate. Însă atunci când a început să se chinuie pentru un 2-4 în 1967, el a fost eliberat. Pe atunci, Mel Stottlemyre apăruse ca un nou star la Yankees.

O jumătate de secol mai târziu, cei de Yankees au sărbătorit mai mulți ași – Catfish Hunter, Ron Guidry, Tommy John, Jimmy Key, David Cone, David Wells, Andy Pettitte, Roger Clemens, Mike Mussina, CC Sabathia – dar ei încă trebuie să găsească un starter atat de bun ca cel cunoscut ca Chairman of the Board.

Thurman Munson?

Yankees erau în stare de șoc. Thurman Munson, căpitanul și catcher0yk care a fost cel mai valoros jucător al Ligii Americane în 1976, a murit pe 2 august 1979, în urma prăbușirii avionului său twin-engine pe aeroportul Akron-Canton. Rezervele sale, Jerry Narron și Brad Gulden, au terminat sezonul, dar nici unul nu a reușit .200. Având nevoie de un catcher pentru sezonul 1980, Yankees l-a achiziționat pe Rick Cerone într-o tranzacție cu Toronto Blue Jays.

Cerone a lovit .277 cu 85 R.B.I. și 14 home run-uri într-un moment în care Yankees câștigau A.L. East, cu 103 de victorii. Dar el este amintit cel mai bine pentru faptul că l-a înjurat pe manageru de atunci, George Steinbrenner, în cadrul unei reuniuni de echipă după o înfrângere în 1981, post sezon. “Nu aveam nevoie de el să țipe la noi”, a explicat Cerone. In cele 18 sezoane Major League, a fost unul dintre marii jucători ai lui Yankees.

Reggie Jackson

Când Reggie Jackson a lovit 3 home run-uri în Jocul 6 pentru a ajuta pe Yankees să câștige World Series 1977, lui i-a fost asigurat un loc în istoria echipei. Dar când a lovit doar 15 home-uri și când a reușit doar 51 de run-uri în 1981, Steinbrenner a decis să lase îl lase pe jucător să plece liber de contract. Pentru a-l înlocui pe Jackson în 1982, Yankees a semnat cu Ken Griffey Sr., și el liber de contract, care a reușit .277 cu 54 R.B.I. și 12 home-uri. Jackson s-a alăturat California Angels, a lovit 39 de home-uri și a adus 101 de puncte. “Cea mai mare greșeală pe care am făcut-o vreodată”, a spus mai târziu Steinbrenner.

Don Mattingly

Don Mattingly a fost cel mai valoros jucător A.L. în 1985, cu recordul .343 din 1984 și .207 și .238 în 1986. Însă forța lui (35 home-uri), în 1985, a fost slăbită brusc de niște dureri de spate. După seria de divizii pierdută în 1995 la Seattle, el s-a retras. Necesitând un alt baseman, Bob Watson, managerul general al Yankees, l-a tranzacționat pe Tino Martinez de la Mariners.

De-a lungul următoarelor sezoane, pe măsură ce Yankees au câștigat 4 World Series și 5 A.L., Martinez a reușit 25, 44, 28, 28, 16 și 34 home-uri în timp ce reușea 117, 141, 123, 109 și 91 run-uri. În World Series 1998, el a reușit un grand slam pe Yankee Stadium.

Mariano Rivera

Într-un moment în care Yankees celebra câștigarea a patru World Series în 5 ani, din 1996 în 2000, dar și altul în 2009, în timp ce a câștigat șase A.L. și 12 titluri East Division, Mariano Rivera a reușit să își facă un ”CV” excepțional ca relief pitcher: a salvat de 652 în sezonul normal, reușind un 2.21 E.R.A, un record 0.70 postsezon E.R.A. și 42 de salvări post sezon (11 în World Series).

David Robertson

După ce Rivera s-a retras, David Robertson a primit rolul acesta în 2014 și s-a descurcat excepțional: 39 de salvări, 3.09 E.R.A., dar a plecat ca liber de contract la Chicago White Sox pentru un contract de 4 ani de 46 milioane de dolari.

Concluzie

Dintre toți acești jucători de top, doar doar doi dintre cei care au ajuns în Hall of Fame au reușit pe aceeași poziție: Berra după Dickey și Mantle după DiMaggio. Câțiva au fost All-Stars în baseball: Selkirk, Martinez, Howard, McDougald, Murcer, Stottlemyre, Robertson.

Așadar, noul shortstop, Didi Gregorius, ar trebui să se relaxeze. În cazul în care nu reușește 3465 lovituri, nici măcar nu ar trebui să se aștepte să îl înlocuiască pe Derek Jeter.